Stiri

Forum

Anunturi

Publicitate

Cine e Online

Avem 66 vizitatori și nici un membru online

 

Sala de clasa scoala generala

Cu o istorie de peste 100 de ani, comuna Dumbrăviţa se numără printre comunele limitrofe Timişoarei, cu avantajele şi dezavantajele generate de acest statut. Înfiinţată pe vremea stăpânirii austro-ungare, când peste 100 de familii din Szentes, Ungaria au pus bazele aşezării numite, pe atunci Ujszentes (noul Szentes), localitatea poartă şi azi amprenta comuniunii cu  localitatea înfrăţită, în mijlocul comunei tronând impunătoare  biserica reformată, construită după modelul şi asemănarea celei din Szentes.


Să nu credeţi cumva că aceasta este singura biserică din comună, alături de ea fiind ridicate ulterior biserica catolică  şi biserica ortodoxă (o altă construcţie diferită de ceea ce numim în mod curent biserică ortodoxă), semne ale unei bune înţelegeri între confesiuni, ale conviţuirii paşnice şi în armonie a tuturor celor care astăzi se numesc dumbrăviţeni, indiferent de naţionalitate sau religie.
Şi, ca în orice localitate serioasă, se înalţă în acelaşi centru comunal Primăria   şi bineînţeles ŞCOALA, edificii ale statorniciei şi dorinţei de a dăinui.
Pentru că am ajuns la punctul nostru de interes, ŞCOALA, vom răsfoi încet arhiva unei istorii străvechi care arată că şcoala a fost şi este unul dintre pilonii de bază ai unei comunităţi, formatoarea viitorilor cetăţeni, cei care peste timp vor duce mai departe numele şi renumele localităţii, vor contribui efectiv la ridicarea (sau din păcate, uneori, la coborârea) nivelului de viaţă al propriei comunităţi.

Laborator Informatica


Şcoala Dumbrăviţa are două corpuri de clădiri, cel vechi, de peste 100 de ani, în care mai întâi a funcţionat Şcoala maghiară apoi Şcoala elementară de stat cu predare în limba maghiară, după care s-a introdus şi secţia română, ajungând în zilele noastre ca Şcoala cu clasele I – VIII Dumbrăviţa, cu două secţii de predare, română şi maghiară, corp reparat capital în 2003-2004 şi corpul nou, construcţie modernă, ridicată în numai un an si jumătate, mai 2006 – septembrie 2007.
Pentru că detaliile sunt interesante, vă propunem o uşoară ocolire prin labirintul societăţii româneşti a ultimilor ani, ani esenţiali ai devenirii acestei şcoli, şcoală de referinţă pentru învăţământul timişean după cum o dovedesc numeroasele articole publicate în presa locală, regională şi naţională, precum şi numeroasele referinţe televizate şi radiodifuzate la adresa acesteia şi să-i cunoaştem mai îndeaproape pe cei care au făcut posibilă această devenire.

Nu ne vom întoarce prea mult dar vom putea remarca prezenţa în fruntea comunităţii, încă de prin anii 90, a primarului Szilagyi Gezá, inginer, om cu o viziune clară şi novatoare care a sesizat absolut întemeiat că,  investind în şcoală, investeşte în viitorul comunei, că aşa va aduce în mijlocul comunităţii intelectuali de primă clasă care vor contribui prin munca lor la ridicarea şi ieşirea din obscuritate a comunei ale cărei destine le cârmuieşte. Investiţiile masive au început prin renovarea spaţiilor existente în şcoala veche, investiţii obligatorii la vremea respectivă, impuse de dorinţa de a păstra în comună tinerii, tot mai mult atraşi de mirajul Timişoarei, aflată pe atunci la numai 5 km, şi care încet, încet, „sorbea floarea tinereţii dumbrăviţene” întocmai precum vestitul Setilă din ceata lui Harap-Alb.

Scoal generala Dumbravita


„Ajunsesem în 2003, la numai 114 elevi, şcoala fiind la un pas de desfiinţare – mărturiseşte cu nostalgie actuala directoare a şcolii, prof. Benkő Hajnal, pe atunci doar profesoară în catedra de ştiinţe reale - de aici s-a pornit, dar cu muncă responsabilă, cu iniţiativă şi cu multă, multă răbdare s-a ajuns  ca astăzi, după numai şapte ani, şcoala să numere peste 400 de elevi, asta în condiţiile în care distanţa faţă de Timişoara  a dispărut efectiv, ba chiar la Dumbrăviţa, vă vine sau nu să credeţi, învaţă elevi veniţi din metropolă.”

La Dumbrăviţa, comună fără sate aparţinătoare, învaţă în prezent copii din toate satele din jur şi chiar mai depărtate, fiindu-le puse la dispoziţie patru microbuze de către Primăria Dumbrăviţa. Din păcate solicitările către M.E.C.T. de a suplimenta aceste mijloace au rămas fără efect invocându-se pe lângă lipsa de fonduri, faptul că elevii care vin din alte localităţi, vin din proprie iniţiativă şi că şcoala din Dumbrăviţa nu este şcoală structură.
Totul a  început cu renovarea  şi modernizarea spaţiilor existente. Edilii au  realizat că, fără o dotare corespunzătoare şi fără o ofertă atrăgătoare, scoala va dispare ca instituţie. Aşa s-a ajuns la demararea lucrărilor de renovare şi mai apoi la construcţia noului local astfel că, la începutul anului şcolar 2005-2006, numărul elevilor să înceapă să crească această tendinţă menţinându-se şi astăzi.
„Am avut atunci o iniţiativă, aceea de a face sâmbăta, meditaţii gratuite pentru elevii din anii terminali ai gimnaziului, clasele a VII-a şi a VIII-a, mai întâi la matematică, şi apoi şi la limba română.  Am fost susţinute financiar de Primărie, care ne-a plătit prestaţiile suplimentare, apoi, încet, încet, oferta s-a diversificat, transformându-se în program after-school, program care repet, până anul acesta şcolar, a fost oferit gratuit tuturor elevilor – ne marturiseşte d-na directoare. Atractivitatea programului de după şcoală ne-a adus această creştere spectaculoasă a numărului de elevi, mai ales că, a fost dublat de obţinerea unor rezultate deosebite, dintre care amintim doar câteva:
- locul I la Simpozionul Naţional de Biologie, Timişoara 2008;
- locul I  la concursul naţional de Informatică, Lugoj 2008;
- locul al III-lea la faza judeţeană a Olimpiadei Sportului Şcolar, la şah 2009;
-  calificări la  faza  naţională a Olimpiadei Sportului Şcolar, la tenis de masă,  martie 2009, februarie 2010
- locul al II-lea la faza judeţeană a Olimpiadei Sportului Şcolar, la şah, 2010;
- medalie de bronz în cadrul Finalei Naţionale de lupte greco-romane, copii, Tulcea 2010 ;

Diplome scoala Dumbravita


Acesta este doar un semn că dăruirea şi munca dascălilor, la toate nivelele, au fost rodnice. Primăria şi Consiliul Local Dumbrăviţa au fost promotorii şi principalii finanţatori ai programelor de reconstrucţie, construcţie şi dotare, mai apoi I.Ş.J. Timiş şi M.E.C.T. au venit, la solicitarea noastră bineînţeles, cu partea lor, efortul comun fiind încununat de apariţia acestei şcoli minunate, în care, elevi, profesori şi părinţi deopotrivă, păşesc cu dragoste, respect şi... poftă de muncă!”
În prezent programul after-school de la Dumbrăviţa oferă, pe lângă efectuarea temelor sub supravegherea calificată a dascălilor şi ore suplimentare de Lb. Engleză, Informatică, Pictură, Tenis de masă, Şah, Lupte greco-romane, Dans modern şi de societate cu o contribuţie modică a părinţilor de numai 25 lei /lunar, restul fiind suportat de Consiliul Local. Masa este asigurată contra-cost de către o firmă de catering doar pentru cei care solicită acest serviciu.

Biblioteca scoala generala

„Au fost,  în anii de început ai directoratului meu o serie de greutăţi şi neîmpliniri, dar mai apoi, împreună cu directorul adjunct, prof. Elena Brătulescu, ne-am concentrat eforturile pe închegarea unei echipe competitive şi performante. Nu putem fi în totalitate satisfăcute de rezultate, e loc şi pentru mai bine, dar putem afirma ca la fotbal, de ce nu? că,  avem echipă, avem valoare! Degeaba dotări şi clădiri minunate dacă nu ai maestrul care să îngrijească „grădina”. Şi aş mai face aici o precizare importantă, pentru că tot am amintit şi pe părinţi: am realizat, cred că în premieră naţională, în anii şcolari 2008-2009 şi 2009-2010, chestionare de evaluare a satisfacţiei beneficiarilor, anonime, la care am invitat toţi părinţii să răspundă întrebărilor cu privire la activitatea şcolii. Ba chiar în cel de-al doilea an, am solicitat păreri privind prestaţia la clasă a profesorilor, aceştia fiind nominalizaţi pe chestionarele fiecărei clase în parte. Rezultatele au fost extraordinare pentru că ne-au ajutat să ne concentrăm eforturile acolo unde respondenţii ne-au semnalat anumite probleme, nemulţumiri, neîmpliniri. Aşa am ajuns la finele anului trecut să obţinem Diploma de Excelenţă” – relatează directoarea, prof. Benkő Hajnal.


La Dumbrăviţa viaţa îşi urmează cursul firesc. Deşi sunt afectaţi, ca toţi românii de  altfel, de efectele crizei economice şi de propriile probleme, dascălii dumbrăviţeni privesc cu speranţă de mai bine spre viitor şi susţin însă, că ninic din toate astea nu le va afecta prestaţia profesională, că sunt dedicaţi meseriei lor şi că dacă toată lumea ar gândi şi acţiona asemeni lor, am fi mult mai departe în ţara asta şi cu morala, şi cu etica şi cu tot ceea ce ţine de propriile noastre destine.

 

Articol semnat de dl. Gh. Bratulescu