Stiri

Forum

Anunturi

Publicitate

Cine e Online

Avem 87 vizitatori și nici un membru online

 

Rusalii

Problema construirii unui Locaş de Cult adecvat a fost continuă în gândul şi sufletul românilor ortodocşi, care gând a fost spulberat în repetate rânduri: întâi prin falimentarea băncii Albina în 1944, instituţie la care parohia îşi avea depuse toate resursele şi nu puţine, cauza fiind cel de-al doilea război mondial. Mai târziu acestei dorinţe i s-a opus regimul comunist ateu în mod sistematic.

Odată cu începerea colectivizării din 1949-1952 în România comunista, tot mai mulţi ţărani sărăciţi şi deznădăjduiţi apucă calea oraşelor.

Se produce o mare mutaţie. În acest context, în Dumbrăviţa vor veni moţi din Albac şi Câmpeni, ardeleni din Satul Mare şi Bistriţa-Năsăud, apoi moldoveni din judeţele Suceava şi Botoşani.

În anii 1976 – 1978 preotul Ioan Drăgoi din Timişoara (Fabric), demarează procedurile pentru întocmirea unui proiect de biserică parohială, astfel ca prin tânărul arhitect Nicolae Dancu se alcătuieşte proiectul noii biserici care este avizat favorabil de către ierarhia bisericească şi de către statul român în 1978 ca o mare biruinţă pentru acea perioadă.

În anul 1996 s-au pus primele baze reale pentru construcţia bisericii, prin voinţa tuturor credincioşilor, astfel ca în 26 iunie I.P.S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului a sfinţit locul noului lăcaş, preot fiind numit tânărul de 30 de ani Achim Vasile Baboş debutant în preoţie, dar cu vechime în ingineria construcţiilor de maşini.

Lucrările efective au început la data de 30.09.1996, după planul vechiului proiect, dar îmbunătăţit şi adus la zi de acelaşi arhitect Nicolae Dancu. La studiul de rezistenţă al bisericii au ajutat un colectiv de profesori, doctor ingineri de la facultatea de construcţii din Timişoara printre care Iosif Gruner, Ioan Stoian, Marin Marin, Victor Gioncu şi Marius Moşoarca.

Biserica este realizată în stil primar sub forma unei cetăţi cu elemente bizantine, după modelul bisericilor de piatra din zona Haţeg (exemplu biserica din Densuş sec. XII realizată din lespezi de pietre funerare romane), altarul exterior fiind inspirat după mănăstirea Arbore, jud. Suceava precum şi alte elemente arhitecturale după mănăstirea Humor şi Cozia.

Biserica Densus

Biserica este compusa dintr-o navă şi 12 săli ce includ următoarele spaţii sociale:
-    bibliotecă;
-    sală de lectură şi de consiliu parohial;
-    spaţiu de joacă pentru preşcolari;
-    spaţiu de educare pentru adolescenţi;
-    birou economic şi arhivă;
-    baptisteriu;
-    spaţiu pentru un muzeu (cca. 70 mp);
-    cameră de odihnă;
-    spaţiu de pregătire muzicală şi cor;
-    capelă exterioară cu dubla funcţiune – pentru tineret – jocuri de ping-pong sau sală de priveghere;
-    cameră de rugăciune şi spovedanii;
-    în subsol un cavou amenajat cu 10 lăcaşuri (unde în Noiembrie 2010 a fost înmormântat arhitectul bisericii prof. Nicolae Dancu).

Execuţia s-a efectuat în regie proprie, părintele asigurând dirigenţia tehnică a şantierului, aprovizionarea şi găsirea mijloacelor economice. În tot acest timp lucrările au fost consiliate tehnic în mod permanent de către arhitect. Numărul total al cărămizilor folosite este de peste 750 000 de bucăţi, mare parte obţinute din demolări.

Detaliu constructie

În 27 decembrie 2006, în cinstea Sfântului Vasile cel Mare s-a sfinţit  Lăcaşul bisericii de către P.S. Lucian Lugojanul, episcop vicar al Episcopiei Timişoarei în prezenţa unui sobor de 30 de preoţi şi alte oficialităţi de seama.

Sursele de finanţare s-au obţinut în parte de la credincioşi, de la statul roman, din sponsorizări şi donaţii şi prin vânzarea a două hectare de teren agricol.

Eforturile şi riscurile au fost pe toată durata lucrărilor şi chiar după sfinţire, întrucât au mai rămas lucrări de efectuat cum sunt: pardoseli, instalaţii de curent, încălzire şi alimentare cu apă, mobilier şi pictură.



 




		

Biserica_Ortodoxa